ADN-ul străvechi | ADN-ul Y | România | Dacia romană

Cât de romani sunt românii?

Româna este o limbă romanică, moștenitoare a limbii latine vorbite în Dacia romană. Dar oare românii descind din romani? Noile analize genomice din orașul roman Apulum, liniile paterne ale bărbaților români și propriile noastre modele Global25 indică prezența unor populații autohtone din Balcani din Epoca Fierului, a slavilor și a populațiilor din jumătatea estică a imperiului. Coloniștii din Italia, dacă au lăsat vreo urmă, rămân invizibili.

Conform modelelor noastre, românii au o ascendență slavă de aproximativ 45%, apropiată de procentul de 50-60% constatat în cadrul celui mai amplu studiu privind ADN-ul străvechi din Balcani
16–18 % ascendență din zona estică a Mediteranei și din Anatolia din epoca romană, valoarea mediană a două medii românești
34 de genomi din Apulumul roman (preprint din 2026): femeile erau în mare parte de origine locală sau regională, iar bărbații aveau legături mai strânse cu lumea mediteraneană
0 din cei 3 bărbați din Apulum purtători ai liniei R1b-U152, principala linie paternă din Italia Epocii Fierului, aproape inexistentă și în Balcanii romani

Imagine principală: Ilustrație generată de IA reprezentând o piață din Dacia romană din secolul al II-lea d.Hr., situată la poalele Carpaților, cu un templu și un amfiteatru, un legionar roman, un negustor din provinciile orientale care vinde obiecte din sticlă, bărbați daci îmbrăcați în mantii de lână, unul dintre ei purtând o căciulă din pâslă, și femei locale care vând brânză, miere și lână. O reconstituire artistică, nu un document istoric.

Românii își numesc țara România, iar limba lor „română”, de la cuvântul latin „Romanus”. Coloana lui Traian din Roma ilustrează cucerirea Daciei, iar generații întregi de elevi români au învățat că descind din uniunea a două popoare: dacii și romanii. Dintre cele două, romanii au adus limba. Oare au adus și genele?

Am abordat această chestiune în articolul nostru despre aromâni și vlachi. De atunci, s-au schimbat trei lucruri. Au fost publicate primele secvențe genomice provenite chiar din Dacia romană, din marele cimitir de la Apulum. Un studiu amplu a decodificat sarmatii, poporul stepei care locuia în vecinătatea provinciei. Iar de data aceasta adăugăm cromozomul Y, care se transmite de la tată la fiu și reprezintă locul firesc în care să căutăm o cucerire condusă de soldați. Aici trecem în revistă aceste dovezi și verificăm, în cadrul proiectului Global25, ce se poate și ce nu se poate măsura: stratul slav, stratul roman de est și coloniștii romani din Italia, care se dovedesc a fi cei mai greu de identificat dintre toți.

De la Dacia la RomâniaDouă mii cinci sute de ani de istorie a popoarelor din nordul Dunării inferioareÎn jurul anului 514 î.Hr.Getae intră în istorieHerodot îi descrie pe getii din zona Dunării inferioare;împreună cu dacii, aceștia erau înrudiți cu traci82 to 44 BCRegatul lui BurebistaUn rege dac unește getii și daciide la Carpați până la Marea NeagrăAD 101 to 106Războaiele lui Traian împotriva dacilorDecebal este învins, iar nucleul Dacieidevine o provincie romanăde la 106 la aproximativ 271Dacia romanăColoniști din toate colțurile imperiului, legiuni și mine de aur;Latina devine limba provincieiAproximativ între 271 și 275Aurelian se retrageArmata și administrația se deplasează la sud de Dunăre,unde limba latină este încă vorbită în provinciile Moesiei300s to 600sGoții, hunii, gepizii, slavii, avariiLa nord de Dunăre s-au succedat diverse popoare;Slavii s-au stabilit pe o arie extinsă începând cu secolul al VI-lea900s to 1200sVlahi, pechenegi și cumaniSursele bizantine încep să menționeze valahii;Nomazii turci au dominat câmpiile până la sosirea mongolilor1300sValahia și MoldovaApar cele două principate: Valahiaîn jurul anului 1330 și în Moldova în 1359
Date importante din istoria teritoriilor situate la nord de Dunărea de Jos, de la geti până la principatele românești. Datele sunt aproximative.

Dacia și Roma pe scurt

Înainte de Roma, teritoriile României moderne erau locuite de geti și daci, popoare înrudite cu traci, pe care scriitorii greci le-au descris încă din secolul al VI-lea î.Hr. În secolul I î.Hr., regele dac Burebista i-a unit pentru scurt timp într-un regat care se întindea de la Carpați până la Marea Neagră. După două războaie grele, între anii 101–102 și 105–106, împăratul Traian l-a învins pe regele Decebal și a transformat nucleul Daciei într-o provincie romană: Transilvania, Banatul și Oltenia. Cea mai mare parte a Moldovei și a Țării Românești a rămas în afara imperiului, în mâinile dacilor liberi și ale altor popoare.

Provincia a fost colonizată pe scară largă. Istoricul roman Eutropius a scris că Traian a adus un număr imens de oameni din toate colțurile Imperiului Roman pentru a cultiva câmpurile și a popula orașele, iar inscripțiile confirmă această diversitate: minerii din Dalmația lucrau în minele de aur de la Alburnus Maior, arcașii din Palmyra, în Siria, păzeau forturile, iar coloniștii din Asia Mică și din estul grecesc trăiau alături de veterani și italieni. În jurul anilor 271–275, sub domnia lui Aurelian, armata și administrația s-au retras la sud de Dunăre, unde provinciile vorbitoare de latină au supraviețuit încă trei secole.

Ceea ce s-a întâmplat ulterior constituie una dintre cele mai îndelungate dezbateri din istoria Europei. Istoricii români au susținut, în general, ideea continuității: o populație vorbitoare de latină a rămas la nord de Dunăre de-a lungul secolelor în care au trecut goții, hunii, gepizii, slavii și avarii. În 1871, savantul austriac Robert Roesler a susținut, în schimb, că strămoșii românilor s-au format la sud de Dunăre și s-au mutat spre nord în Evul Mediu. Primele mențiuni scrise certe despre valahi, așa cum erau numiți vorbitorii de limbi romanice, provin din surse bizantine din secolele al X-lea și al XI-lea, iar principatele Valahiei și Moldovei apar în secolul al XIV-lea. Genetica nu poate spune unde se vorbea o limbă, dar poate spune cine erau strămoșii.

Treizeci și patru de genomi din Apulumul roman

Apulum, astăzi Alba Iulia din Transilvania, a luat naștere ca fortăreață a Legiunii a XIII-a, Legio XIII Gemina, pe care Traian a staționat-o acolo la sfârșitul cuceririi, în anul 106. În jurul taberei s-a dezvoltat un oraș, care a devenit capitala Daciei romane. Morții săi erau îngropați pe Dealul Furcilor, într-un cimitir de 35 de hectare, unde arheologii au dezgropat aproximativ 1.200 de morminte, atât de incinerare, cât și de înmormântare, datând din secolele al II-lea și al III-lea.

În aprilie 2026, Flavio De Angelis, Carlos Amorim și colegii lor au publicat genomurile a 34 de persoane din acest cimitir, aproximativ 15 bărbați adulți, 13 femei adulte și 6 copii. ADN-ul acestora era slab conservat, cu o acoperire medie de aproximativ 0,1x, iar doar 14 indivizi dispuneau de date suficiente pentru analize de populație. Datările cu radiocarbon pentru trei dintre aceștia se încadrează între începutul secolului al II-lea și sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr.

Locuitorii din Apulum nu formau un singur grup genetic. Aceștia erau răspândiți între Europa de Est, zona mediteraneană și Asia de Vest, iar un individ prezenta o apropiere de populațiile din Asia de Vest. Cel mai evident model se referă la sexe. Femeile erau cele mai apropiate de grupurile din Europa de Est, din stepă și din Caucaz, precum populațiile din Moldova din Epoca Bronzului Târziu, sciții din Ungaria din Epoca Fierului și cimerienii din Ucraina. Autorii interpretează acest lucru ca fiind descendențe locale sau regionale, probabil deja influențate de contactele cu sciții și sarmații înainte de cucerire. Bărbații erau mai apropiați de grupurile mediteraneene și nord-africane, inclusiv de italienii din Epoca Fierului, de etrusci, de romanii îngropați în Croația și de popoarele punice din Spania și Italia, deși printre cele mai apropiate corespondențe se numărau și populațiile din Epoca Fierului din Moldova și Bulgaria. Cu alte cuvinte, mulți bărbați au venit de departe, ca soldați, veterani, negustori sau funcționari, și s-au căsătorit cu femei locale.

Markerii uniparentali se încadrează în acest tablou. Femeile erau purtătoare ale liniilor mitocondriale ale haplogrupurilor U5a, U3b, U1, K2a, H34 și H16, iar bărbații, în mare parte, ale unor ramuri ale haplogrupului H. Cromozomul Y a putut fi identificat la trei bărbați: unul purta o ramură a haplogrupului J2a (J-BY37605), unul o ramură a haplogrupului R1a (R-Y52) și unul o ramură a haplogrupului E-V13 (E-CTS1273). Niciunul nu purta R1b-U152, linia genealogică care a dominat Italia în Epoca Fierului, aspect la care vom reveni mai jos.

Acest studiu este o versiune preliminară, care nu a fost încă supusă evaluării inter pares, iar autorii săi dau dovadă de prudență. Un singur cimitir dintr-un oraș legionar, probabil populat în mare parte de imigranți, s-ar putea să nu fie reprezentativ pentru întreaga provincie, iar diferențele de gen ar putea reflecta parțial modul de eșantionare. Datele studiului nu sunt încă publice, așa că nu am putut include aceste genomi în propriile noastre modele. Mai presus de toate, Apulum ne arată cine a trăit în Dacia romană, nu cine descinde din aceștia: orașul a fost abandonat de administrația romană în jurul anului 271, iar nimeni nu știe câte dintre familiile sale au rămas acolo.

Ce au relevat studiile genetice anterioare

În 2006, Elena Bosch, David Comas și colegii lor au comparat cromozomii Y și ADN-ul mitocondrial al românilor, albanezilor, macedonenilor, grecilor și aromanilor. Ei au descoperit un peisaj genetic omogen dincolo de barierele lingvistice: românii, singurii vorbitori de limbi romanice dintre grupurile mari, nu s-au diferențiat de vecinii lor vorbitori de limbi slave, albaneze și grecești. Doar unele comunități aromâne s-au evidențiat, datorită izolării lor.

Studiul decisiv a apărut în 2023. Inigo Olalde, Pablo Carrion, Carles Lalueza-Fox, David Reich și colegii lor au publicat 136 de genomi din Balcani, datând din primul mileniu d.Hr., provenind în mare parte de la frontiera romană din Serbia. Trei rezultate sunt importante în acest context. În primul rând, în ciuda militarizării intense și a culturii romane, cercetătorii au descoperit o contribuție genetică redusă din partea popoarelor de origine italică. În al doilea rând, au identificat un aflux masiv de persoane de origine anatoliană în perioada imperială: aproximativ o treime dintre indivizii din primele două secole și jumătate d.Hr., adică 15 din 45, își aveau originea în mare parte din Anatolia romană, iar originea legată de Anatolia se menținea în medie la aproximativ 23% la indivizii din Evul Mediu târziu. În al treilea rând, începând cu secolul al VI-lea, au sosit în număr mare, atât bărbați, cât și femei, persoane similare din punct de vedere genetic cu vorbitorii slavi din Europa de Est de astăzi. Sârbii, croații, bulgarii și românii de astăzi au prezentat toți o compoziție similară: aproximativ 50-60% din această ascendență est-europeană, amestecată cu ascendență legată de populațiile balcanice din Epoca Fierului.

În 2025, Oszkar Schutz, Endre Neparaczki, Tibor Torok și colegii lor au publicat 156 de genomi din perioada sarmatică, cuprinsă între secolele I–V d.Hr., proveniți din Bazinul Carpatic și din zona de la poalele acestuia, inclusiv din Câmpia României. Sarmatii descindeau în principal din populațiile de stepă din regiunea Uralilor și a Kazahstanului; sosirea lor a fost condusă de bărbați, iar dacii printre care trăiau sunt încă foarte puțin cunoscuți din punct de vedere genetic.

Analiza noastră: patru niveluri

Am realizat două medii Global25 pentru români, trei grupuri regionale (Alba în Transilvania, Gorj în Oltenia, Galați în Moldova), moldoveni și vecinii acestora, pe baza a cinci tipuri de surse: populațiile autohtone balcanice din Epoca Fierului, slavii timpurii, romanii din Italia, romanii din est (grupul estic al Imperiului Roman sau populațiile din Anatolia romană) și nomazii din stepă (sarmatii din Câmpia României sau cumanii și kipchakii). Deoarece fiecare rezultat depinde de referințele alese, am rulat 108 versiuni ale modelului, cu trei referințe autohtone, trei slave, trei italice, două orientale și două nomade, și prezentăm intervalele obținute.

Din ce sunt făcuți românii și vecinii lorMediana a 108 modele Global25 cu referințe diferite pentru fiecare sursă, redimensionată la 100%; analiza noastră0%25%50%75%100%potrivitRomâniiprima medie31481910Româniia doua medie3842168TransilvaniaJudețul Alba36461512OlteniaJudețul Gorj42391613MoldaviaJudețul Galați23462715MoldoveniRepublica Moldova19601569bulgarii2342328sârbii36521211macedonenii din nord3635288Albanezii50212913GreciiTesalia40243613ungurii3065511Balcanică sau italică din Epoca FieruluislavăEstul din epoca romanăNomadii din stepăAscendența balcanică și cea italică din Epoca Fierului sunt prezentate împreună, deoarece Global25 nu le poate distinge (vezi mai jos).
Proporțiile mediane în cele 108 modele Global25 ale fiecărei populații, cu trei referințe autohtone din Epoca Fierului, trei slave, trei italice, două orientale și două nomade, redimensionate la 100% (analiza noastră). Potrivire: distanța mediană dintre populație și modelele sale, înmulțită cu 1000.

Stratul slav reprezintă cea mai mare componentă: între 39 și 64% în prima medie românească (mediană 46%) și între 32 și 60% în cea de-a doua (mediană 42%). Este cel mai pronunțat în est, cu 60% în Republica Moldova, și cel mai slab în Oltenia, cu 38%. Bulgarii înregistrează 41%, sârbii 53%, macedonenii din nord 35%, iar albanezii 21%. Medianele noastre sunt puțin mai mici decât cele de 50–60% din studiul din 2023, dar se încadrează perfect în intervalele noastre.

Stratul european preslavic, populația autohtonă balcanică din Epoca Fierului, împreună cu orice ascendență italică, reprezintă între 13 și 45% (medie 30%) în prima medie și între 21 și 51% (medie 38%) în a doua, cu cele mai mari valori în Oltenia. Ascendența estică din epoca romană reprezintă între 6 și 27% (medie de 18%) și între 3 și 24% (medie de 16%). Ascendența nomazilor din stepă este redusă, între 1 și 10%, cu o medie de aproximativ 3%. Într-un model mai simplu, cu șase surse profunde, românii poartă, de asemenea, aproximativ 1% ascendență est-asiatică, la fel ca moldovenii (1,3%) și bulgarii (0,7%), în timp ce sârbii, polonezii și cehii nu au deloc. Acest model de origine îndepărtată se potrivește slab, așa că aceasta este doar o indiciu privind nomazii din stepă.

Cu cine seamănă românii?

Cel mai simplu test constă în măsurarea distanței genetice dintre români și fiecare alt grup. Răspunsul este clar: populațiile cele mai apropiate sunt sârbii (13,8), muntenegrenii (15,9) și bulgarii (17,8), urmați de moldoveni (24,2) și macedonenii din nord (27,3). Italienii din Lazio, regiunea Romei, sunt la fel de îndepărtați (69,5) ca și polonezii (68,3). Românii sunt un popor balcanic care vorbește o limbă romanică, nu o populație italiană transplantată.

Cu cine seamănă românii?Distanța genetică față de media Global25 a românilor (x 1000; o bară mai scurtă indică o mai mare similitudine); analiza noastră0255075100sârbii13.8muntenegrenii15.9bulgarii17.8Moldoveni24.2macedonenii din nord27.3ungurii36.8Albanezii46.5Greci, Tesalia46.5Serbia în Epoca Fierului48Slavii din perioada timpurie, Croația49.6Locuitorii din Epoca Fierului, din zona Dunării inferioare62.8Coloniști italici, Dalmația romană63.6Polonezi68.3Roma republicană68.8Italienii, Lazio69.5belarușii82.8Traci, Bulgaria IA91.4Roma imperială, grupul estic99.7Sarmatii, Câmpia României101.3populațiile viiLocuitorii din Epoca FieruluiRomani din Italiaromanii din estslavii timpuriiSarmatii
Distanța Global25 dintre prima medie a românilor și populațiile actuale și cele antice, înmulțită cu 1000 (analiza noastră). Barele mai scurte indică o asemănare genetică mai mare.

De ce romanii din Italia sunt invizibili

Mulți cititori vor dori să afle o cifră simplă: ce procent din ascendența unui român provine de la coloniștii romani din Italia? Am încercat, iar răspunsul sincer este că Global25 nu poate măsura acest lucru. Motivul este că italienii din Epoca Fierului și popoarele balcanice din aceeași perioadă erau similare din punct de vedere genetic. În datele noastre, cele trei referințe italice se află la o distanță de 26 până la 65 de unități față de cele trei referințe balcanice din Epoca Fierului, în timp ce acele referințe balcanice diferă între ele cu 26 până la 54 de unități. Un colonist italian era, din punct de vedere genetic, doar un alt european din Epoca Fierului din acea regiune. Slavii timpurii, în schimb, se află la o distanță de 89 până la 173 de unități față de nativii balcanici, motiv pentru care stratul slav este ușor de măsurat.

Am testat acest lucru în mod direct. Am creat amestecuri de populații autohtone din Epoca Fierului și de slavi timpurii, am adăugat cantități cunoscute de ascendență italică sau romană de est și am cerut modelului să le identifice de 100 de ori, cu zgomot aleatoriu și o referință autohtonă ușor diferită, la fel ca în viața reală.

Modelul poate vedea coloniștii romani veniți din Italia?Cantități cunoscute adăugate unui amestec format din populații autohtone din Epoca Fierului și slavi timpurii, apoi estimate de 100 de ori ținând cont de zgomotul de fond și folosind o referință autohtonă diferită; analiza noastră0%10%20%30%40%nu s-a adăugat nimics-a constatat că 14%S-a adăugat 5% text în italics-a constatat că 18%S-a adăugat 10% text în italics-a constatat că 22%S-a adăugat 20% text în italics-a constatat că 31%s-a adăugat 5% din partea de ests-a constatat că 8%10% adaos din ests-a constatat că 12%20% adaos din ests-a constatat că 22%Estimare în italic, mediană și interval de 80%estimare esticăBifa neagră: valoarea adăugată efectiv. Chiar și fără nicio adăugare, modelul identifică deja o ascendență italiană de aproximativ 14%.
Cantități cunoscute de ascendență estică din epoca italică sau romană au fost adăugate la un amestec format din populații autohtone din Epoca Fierului și slavi timpurii, cu o variație aleatorie de 10 unități, apoi s-au realizat 100 de estimări folosind câte o referință autohtonă diferită (analiza noastră). Puncte: estimarea mediană; bare: 80% din estimări; marcaje negre: cantitatea adăugată efectiv.

Chiar și fără nicio ascendență italică, modelul indică totuși aproximativ 14% (între 9 și 20%). Adăugarea a 5% ridică estimarea doar la 18%, iar adăugarea a 10% — la 22%, astfel încât o contribuție reală de această mărime nu poate fi diferențiată de zero. Ascendența romană de est se comportă mult mai bine: 5% este identificată ca 8%, 10% ca 12% și 20% ca aproximativ 22%, cu un semnal fals de aproximativ 4% atunci când nu se adaugă nimic. Populațiile reale confirmă problema. În aceleași 108 modele, cehii și maghiarii, ale căror teritorii nu au făcut niciodată parte din Dacia romană, obțin o ascendență „italică” la fel de mare ca românii, sau chiar mai mare.

Proporția „Italic” reprezintă zgomotPonderea stilului italic în 108 variante ale aceluiași model, cu trei referințe italice, trei native, trei slave, două orientale și două nomade; analiza noastră0%10%20%30%40%Români, media pe locul 10 to 32%Români, locul 2 la medie0 to 33%Transilvania0 to 34%Oltenia0 to 29%Moldavia0 to 15%Moldoveni0 to 21%bulgarii0 to 16%sârbii0 to 10%ungurii0 to 34%cehii0 to 28%Polonezi0 to 12%Puncte: valoarea mediană. Cehii și maghiarii, din afara Daciei romane, au o proporție de ascendență „italică” la fel de mare ca și românii.
Proporția indicată cu caractere cursive în cele 108 modele ale fiecărei populații (analiza noastră). Populațiile din afara Daciei romane prezintă valori la fel de mari ca cele ale românilor, ceea ce indică faptul că această componentă reflectă mai degrabă zgomotul statistic decât prezența coloniștilor romani.

Așadar, ponderea de origine italiană a românilor nu poate fi diferențiată de zero, iar orice valoare sub aproximativ 15% ar fi invizibilă pentru această metodă. Am descris aceeași problemă chiar în Italia, în articolul nostru despre italienii din sud: atunci când referințele antice sunt prea similare, un procent calculat în orice caz spune mai multe despre referințe decât despre oameni. Cromozomul Y, după cum vom vedea, oferă un al doilea test independent.

Originea romană care se observă

Imperiul a lăsat într-adevăr o amprentă, dar nu una italiană. În fiecare dintre cele 108 modele ale noastre, românii prezintă ascendență din zona est-mediteraneană și din Anatolia din epoca romană, cu valori medii cuprinse între 16 și 18%, un profil care se potrivește cu grupul estic al Romei imperiale și cu populația Anatoliei romane. Polonezii nu prezintă deloc această ascendență, iar maghiarii o prezintă în proporție mică sau deloc.

Originea romană care se observă este de origine esticăPonderea ascendenței din zona estică a Mediteranei și din Anatolia din epoca romană în aceleași 108 modele; analiza noastră0%10%20%30%40%50%Români, media pe locul 16 to 27%Români, locul 2 la medie3 to 24%Transilvania1 to 23%Oltenia4 to 23%Moldavia19 to 34%Moldoveni8 to 22%sârbii6 to 19%bulgarii23 to 39%macedonenii din nord17 to 36%Albanezii19 to 40%Greci, Tesalia24 to 45%ungurii0 to 12%Polonezi0 to 1%Puncte: valoarea mediană. Polonezii, ale căror teritorii nu au fost niciodată sub stăpânire romană, nu primesc niciun punct; maghiarii primesc puține sau deloc.
Proporția ascendenței din zona estică a Mediteranei și din Anatolia din epoca romană în aceleași 108 modele (analiza noastră). Punctele: mediana; barele: intervalul de variație între modele.

Românii au o proporție mai mică din această ascendență decât bulgarii (medie de 31%), macedonenii de nord (28%), albanezii (28%) sau grecii din Tesalia (35%) și puțin mai mare decât sârbii (12%). Acest lucru se potrivește cu istoria imperiului, așa cum a fost ea percepută în studiul din 2023: Balcanii romani erau populați, în mare măsură, de oameni proveniți din Anatolia și din estul Greciei, iar această moștenire genetică este cea mai puternică în sud, cel mai aproape de sursa sa. Aceeași schimbare a avut loc și în capitală, așa cum am arătat în articolul nostru despre Roma imperială. De asemenea, se potrivește cu coloniștii din Dacia romană descriși de Eutropius și în inscripții.

Trebuie menționate două precizări. Global25 nu poate data această ascendență. O parte din ea ar fi putut ajunge chiar în Dacia romană, o parte odată cu vorbitorii de latină din sudul Dunării, dacă Roesler avea parțial dreptate, iar o parte mai târziu, prin contacte din epoca bizantină și otomană; gagauzii, un popor din Moldova care vorbește o limbă turcică, ating 44% cu același model. Iar cifrele regionale se bazează pe eșantioane mici: patru persoane pentru Galați, câte cinci pentru Alba și Gorj.

Ce ne spune cromozomul Y

Colonizarea romană a fost condusă de bărbați. Soldații serveau timp de douăzeci de ani sau mai mult, veteranii primeau pământ, iar bărbații din Apulum proveneau de la distanțe mult mai mari decât femeile. Dacă mulți dintre acești bărbați ar fi fost italieni ale căror familii au rămas în Dacia, descendența lor ar trebui să fie mai ușor de identificat pe cromozomul Y – care se transmite de la tată la fiu – decât în restul genomului. Un haplogrup înregistrează doar un singur strămoș în fiecare generație, așa că nu poate măsura cât de mult din ascendență provine dintr-o sursă anume, dar poate testa această ipoteză.

Descendența paternală a românilor și a vecinilor lorProporția bărbaților din fiecare haplogrup al cromozomului Y, conform studiilor publicate (toate regiunile: haplogrupurile au fost determinate pe baza markerilor STR)0%25%50%75%100%Români, din toate regiunilePopoiu și colab. 2026, n = 928162015191413Români, estul RomânieiVarzari și colab. 2013, n = 544120766137MoldoveniVarzari și colab. 2013, n = 12521301381611Ucraineni, TransnistriaVarzari și colab. 2013, n = 5321409219I2aR1aE (în principal E-V13)J (J2 și J1)GR1bI1 și alțiiÎn această regiune, majoritatea grupurilor I2a aparțin ramurii L621, iar majoritatea grupurilor R1a aparțin ramurii europene Z282, descendențe purtate de popoarele slavemigranții din Balcani. E-V13 și J2 erau prezente în Balcani cu mult timp înainte. Mărimea eșantioanelor și metodele diferă de la un studiu la altul.
Haplogrupurile cromozomului Y la bărbații în viață. Români, toate regiunile: Popoiu et al. 2026, haplogrupuri determinate pe baza a 27 de markeri STR. Estul României (Piatra Neamț și Buhuși), moldoveni și ucraineni din Transnistria: Varzari et al. 2013, tipizați cu markeri SNP. Gruparea și figura: ExploreYourDNA.

Românii în viață. Cel mai amplu studiu realizat până în prezent, publicat de George Popoiu, Sergiu Emil Georgescu și colegii lor în 2026, a cuprins 928 de bărbați din toate cele 41 de județe și din București. Haplogrupurile au fost estimate pe baza a 27 de markeri STR, fără a fi determinate direct, prin urmare valorile sunt aproximative. Cinci haplogrupuri reprezintă 81% din bărbații români: R1a (20%), I2a (16%), E1b1b (15%), J2a (15%) și R1b (14%), urmate de I1 (6%), J2b (4%), G2a (3%) și N (1,5%). În 2013, Alexander Varzari și colegii săi au tipizat markerii SNP la 54 de bărbați din două orașe din estul României, la 125 de moldoveni și la 53 de ucraineni din Transnistria. I2a a atins 41% în eșantionul din estul României, R1a 30% la moldoveni, iar ucrainenii nu prezentau deloc E-V13.

Liniile genealogice slave. În sud-estul Europei, cea mai mare parte a grupului I2a aparține ramurii L621, iar cea mai mare parte a grupului R1a aparține ramurii europene Z282. Studiul balcanic din 2023 a identificat ambele, alături de Q1a-L715, printre noii veniți din perioada slavă: în secolele al VII-lea – al X-lea, aproximativ jumătate dintre bărbații de origine preponderent est-europeană purtau aceste linii genealogice, iar cealaltă jumătate – linii locale. Împreună, I2a și R1a reprezintă 36% dintre bărbații români la nivel național, 51% dintre moldoveni și 61% din micul eșantion din estul României, față de 60% dintre ucraineni. Ramura M458 a liniei R1a, pe care studiul moldovean o atribuie Poloniei, atinge 13% în rândul moldovenilor. Imaginea paternală este, așadar, în concordanță cu genomul: stratul slav este extins, fiind cel mai mare în est.

Vechiile linii genealogice balcanice. E-V13 este cel mai clar marker al Balcanilor pre-slavi. Jumătate dintre bărbații de origine locală îngropați în orașele romane din Balcani între anii 1 și 250 d.Hr., adică 5 din 10, îl purtau, la fel ca unul dintre cei trei bărbați din Apulum. Astăzi, E1b1b, reprezentat în această regiune în principal de E-V13, constituie 18% din bărbații din Muntenia și 16% din cei din Transilvania, dar doar 9% în Moldova, ceea ce reprezintă imaginea în oglindă a gradientului slav. J2 reprezintă 19% la nivel național, iar J2a singur ajunge la 18% în Muntenia. Este comun în Anatolia și în estul Mediteranei și ar putea purta o parte din ascendența estică din epoca romană menționată mai sus, dar J2 a fost prezent și în Balcani încă din preistorie, iar fără o tipizare mai aprofundată, liniile sale genealogice nu pot fi datate.

Testul italian. R1b-U152 a fost cea mai răspândită linie genealogică paternă din Italia Epocii Bronzului și a Epocii Fierului. Dacă Dacia romană ar fi fost repopulată de bărbați italieni, acest lucru ar trebui să fie vizibil. Nu este însă așa. Studiul din 2023 a constatat că aceasta era aproape complet absentă la indivizii romani și balcanici din perioada medievală, iar niciunul dintre cei trei bărbați din Apulum nu o purta. În rândul românilor de astăzi, R1b în ansamblu reprezintă între 13 și 16% din bărbați. Studiul din 2013 nu a tipizat U152, dar în eșantioanele sale U152 nu putea aparține decât liniilor genealogice R1b-L51 care nu sunt U106: 6% dintre bărbații din estul României și 7% dintre moldoveni, deci acestea sunt limite superioare, iar cea mai mare parte a R1b-ului lor aparține altor ramuri. Studiul la nivel național nu a reușit deloc să distingă ramurile R1b. Prin urmare, cromozomul Y nu oferă niciun indiciu al unei moșteniri paterne italiene semnificative, deși eșantionul din antichitate este încă redus.

BărbațiDataCe arată cromozomii Y ai acestoraSursă
Italia în Epoca Bronzului și Epoca FieruluiÎnainte de Imperiul RomanR1b-U152 este cea mai răspândită linie genealogică paternăCitat de Olalde și colab. 2023
Locuitori din orașele balcanice de origine locală (Viminacium, Trogir, Osijek)AD 1 to 2505 din 10 bărbați sunt purtători ai virusului E-V13Olalde și colab. 2023
Apulum, Dacia romanăSecolele al II-lea și al III-leaCei trei bărbați au fost clasificați în următoarele grupuri: J2a, R1a și E-V13; niciunul dintre ei nu este purtător al grupului R1b-U152De Angelis și colab. 2026 (preprint)
Sarmatii din Bazinul CarpațilorSecolele I–VCreșterea frecvenței R1a-Z93, o ramură provenind din stepa Asiei Centrale; migrație condusă de bărbațiSchutz și colab. 2025
Noii veniți din Balcani, cu origini din Europa Centrală și de Nord sau din stepăAD 250 to 5507 din 9 bărbați sunt purtători ai genelor I1, R1b-U106 sau R1a-Z93, linii genealogice care nu se regăsesc în rândul localnicilorOlalde și colab. 2023
Populațiile balcanice cu origini preponderent est-europeneSecolele VII–XAproximativ jumătate sunt descendențe locale, iar cealaltă jumătate aparțin grupurilor R1a-Z282, I2a-L621 și Q1a-L715Olalde și colab. 2023
Populațiile din Balcani după anul 700 d.Hr.Evul Mediu timpuriuNiciunul dintre cei 24 nu poartă I1, R1b-U106 sau R1a-Z93: descendențele noilor veniți din Antichitatea târzie nu au lăsat nicio urmăOlalde și colab. 2023
Românii de astăzi2020sR1a 20%, I2a 16%, E1b1b 15%, J2a 15%, R1b 14%Popoiu și colab. 2026

Probele străvechi sunt de dimensiuni reduse, iar haplogrupurile sunt mai vechi decât orice popor: o linie genealogică indică o cale de descendență, nu o etichetă etnică.

Nomazii din partea tatălui. Linile genealogice tipice stepei estice sunt rare în rândul românilor: linia N reprezintă 1,5% din bărbații la nivel național, iar eșantionul din Moldova include o linie Q și două linii N dintre cei 125 de bărbați. Un studiu din 2012 realizat de Begona Martinez-Cruz, Mihai Netea, David Comas și colegii lor a testat 29 de bărbați care purtau numele Basarab, cel al primei dinastii din Valahia, adesea considerată a fi de origine cumană. Aceștia s-au încadrat în 11 linii paterne diferite, în principal E-V13, I2a și J2, toate frecvente în România, ceea ce înseamnă că numele s-a răspândit mult dincolo de o singură familie, iar niciunul nu purta o linie din Asia de Est. Autorii au concluzionat că originea cumană a dinastiei nu este nici dovedită, nici exclusă.

Slavii, sarmații și cumanii

Dacă romanii au adus limba, slavii au adus cea mai mare parte a genelor. Începând cu secolul al VI-lea, vorbitorii de limbi slave s-au stabilit în întreaga regiune. Limba română a împrumutat un vocabular slav bogat; timp de secole, biserica și cancelariile domnești au folosit limba slavonă, iar limba română însăși a fost scrisă cu alfabetul chirilic până în anii 1860. Genomul și cromozomul Y spun aceeași poveste: ponderea slavă este cea mai mare în est și nord, în Moldova și Moldavia, și cea mai mică în Oltenia și Muntenia, în sud.

Popoarele de stepă care au stăpânit Câmpia României pe perioade îndelungate — sarmații în epoca romană, apoi pechenegii și cumanii în Evul Mediu — au lăsat în urmă mult mai puține urme. Modelele noastre le atribuie o medie de aproximativ 3%, cu până la 10% în funcție de referințe, iar liniile paterne tipice stepei estice sunt rare. O parte din R1a de astăzi ar putea proveni de la bărbații sarmați, dar R1a al românilor nu a fost încă analizat suficient de amănunțit pentru a se putea stabili acest lucru.

Deci, cât de romani sunt românii?

Din punct de vedere lingvistic, în totalitate: limba română este la fel de latină ca italiana sau spaniola. Din punct de vedere genetic, răspunsul depinde de ce se înțelege prin „roman”.

Dacă este vorba despre descendența coloniștilor din Italia, răspunsul este că nu îi putem identifica. Italienii din Epoca Fierului erau prea asemănători cu popoarele balcanice pentru a putea fi identificați în genom, iar linia paternă cea mai caracteristică pentru Italia din Epoca Fierului este rară în rândul bărbaților români și lipsește din Balcanii romani și din Apulum. Orice contribuție italiană este probabil nesemnificativă.

Dacă ne referim la descendența din poporul Imperiului Roman, răspunsul este parțial afirmativ. Aproximativ o șesime din ascendența românilor provine din estul Mediteranei și din Anatolia, regiunile imperiului care au trimis cei mai mulți oameni spre Dunăre. Aceștia erau romani în sens juridic și cultural, vorbitori de latină în armată și în orașe, chiar dacă strămoșii lor nu văzuseră niciodată Italia. Bărbații din Apulum, cu afinitățile lor mediteraneene și soțiile locale, ilustrează modul în care s-au format astfel de familii.

Restul este de origine locală și slavă: aproximativ o treime provine de la popoarele din Epoca Fierului din Balcani și Carpați, printre care dacii și traci, iar aproape jumătate de la slavi. Românii sunt, din punct de vedere genetic și prin linia paternă, un popor balcanic foarte apropiat de sârbi și bulgari, care au păstrat limba Romei. Limba a fost transmisă de oameni, dar cei care au transmis-o nu erau, în marea lor majoritate, originari din Roma.

Puncte cheie

  • Românii sunt cei mai apropiați din punct de vedere genetic de sârbi, muntenegreni și bulgari, fiind la fel de îndepărtați de italienii din Lazio cât și de polonezi.
  • Originea slavă reprezintă între 39 și 64% în modelele noastre (mediana fiind de aproximativ 45%), o valoare apropiată de cea de 50-60% constatată pentru români, sârbi, croați și bulgari în studiul din 2023 privind genomul populațiilor balcanice. Pe linia paternă, liniile genealogice I2a și R1a, ambele purtate de migranții slavi, reprezintă aproximativ o treime din bărbații români și jumătate din bărbații moldoveni.
  • Originea din zona estică a Mediteranei și din Anatolia, din epoca romană, reprezintă o medie de 16-18%, un procent mai mic decât în cazul bulgarilor, albanilor sau grecilor.
  • Originea italiană nu poate fi măsurată cu Global25: un amestec de probe care nu conține deloc această origine indică aproximativ 14%, iar cehii și maghiarii înregistrează un procent la fel de mare ca și românii. R1b-U152, principala linie genealogică paternă din Italia epocii fierului, este aproape absentă din Balcanii romani și nu a fost identificată în rândul bărbaților din Apulum.
  • Noile secvențe genomice din Apulumul roman (preprint din 2026) indică faptul că femeile erau în mare parte de origine locală sau regională, iar bărbații prezentau afinități mediteraneene, purtând marcatoarele J2a, R1a și E-V13.
  • E1b1b, în special E-V13, cel mai evident marker al Balcanilor pre-slavi, este prezent la aproximativ 15% dintre bărbații români din prezent, procentul fiind mai ridicat în sud decât în Moldova.
  • Proporția de ascendență nomadă de stepă provenind de la sarmați, pechenegi sau cumani este redusă, în medie aproximativ 3%, iar liniile paterne din Asia de Est sunt rare.

Metode

Toate analizele de amestec utilizează coordonatele Global25. Modelele au fost ajustate prin metoda pătratelor cele mai mici nenegative, cu proporții care însumează unu; distanțele sunt distanțe euclidiene înmulțite cu 1.000. Fiecare dintre cele cinci categorii sursă a avut două sau trei referințe: populații autohtone din Epoca Fierului (Bulgaria din Epoca Fierului, Mathieson et al. 2018; indivizi din Epoca Fierului din zona Dunării inferioare, cu profil balcanic, proveniți din Kartal, Liscoteanca și Glinoe; cultura Kalakaca din Epoca Fierului timpurie din Serbia), slavi timpurii (Polonia medievală timpurie; Croația medievală timpurie; belarușii de astăzi), italici (Epoca Fierului și Latiumul republican; Roma republicană, Antonio et al. 2019; indivizi din epoca romană cu profil italic din Dalmația și Histria), romani din est (grupul estic al Romei imperiale; Anatolia romană) și nomazi din stepă (sarmatii din Câmpia României; cumanii și kipchakii). Toate cele 108 combinații au fost analizate pentru fiecare populație. Testele au adăugat cantități cunoscute dintr-o sursă la un amestec de nativi din Epoca Fierului și slavi timpurii, cu un zgomot aleatoriu de lungime 10 unități, și au estimat-o din nou de 100 de ori cu o referință nativă diferită. Unele grupuri antice din setul de date sunt definite prin profilul genetic, ceea ce permite selectarea celor mai reprezentativi indivizi; eșantioanele regionale din România sunt de dimensiuni reduse. Genomii de la Apulum nu sunt încă publice și nu sunt incluși în modelele noastre. Frecvențele cromozomului Y au fost preluate din tabelele publicate de Varzari et al. 2013 și Popoiu et al. 2026 și grupate pe haplogrupuri majore; descendențele antice sunt cele raportate de studiile citate.

Coordonatele Global25 utilizate în acest articol

Medii din România, Moldova și țările vecine, precum și referințele istorice utilizate în modele. Acestea pot fi inserate direct în instrumentul Vahaduo.

Romanian_avg18,0.124417,0.132365,0.037712,0.009626,0.028400,0.005586,0.005148,0.003211,0.000248,0.003578,-0.001043,-0.002487,0.002233,0.012306,-0.011165,-0.004020,0.001066,0.000714,0.005071,-0.004297,-0.005615,-0.000836,0.003345,0.000528,0.000123
Romanian_second_average,0.124378,0.134050,0.034421,0.008486,0.028537,0.003651,0.003782,0.005664,0.001934,0.006014,-0.003100,-0.000463,-0.000243,0.008558,-0.012301,-0.001892,0.004741,-0.001060,0.003874,-0.003001,-0.006965,-0.002327,0.003966,0.001260,-0.000718
Romanian_Alba_avg5,0.127937,0.133441,0.036053,0.012920,0.029482,0.001840,0.001363,0.005907,-0.003804,0.003790,-0.003053,-0.001319,0.002408,0.006606,-0.010912,-0.000769,0.006728,0.001089,0.000402,-0.001476,-0.006613,-0.002671,0.002884,-0.001060,-0.001102
Romanian_Gorj_avg5,0.121108,0.134659,0.032281,0.004651,0.028190,0.004295,0.005922,0.005907,0.006299,0.008529,-0.003832,0.000899,-0.003479,0.009496,-0.014413,-0.000265,0.005111,-0.004054,0.006335,-0.004677,-0.006763,-0.002374,0.004585,0.003494,-0.001437
Romanian_Galati_avg4,0.124067,0.131765,0.034412,0.005653,0.023851,-0.000140,0.000822,0.002423,-0.001585,0.003690,-0.000568,-0.001199,0.007990,0.013281,-0.011841,-0.002055,0.007562,0.001045,0.002797,0.002970,-0.005678,0.000463,0.005484,0.004910,0.000988
Moldovan_avg36,0.125079,0.124854,0.044343,0.027258,0.029134,0.010792,0.007990,0.007698,-0.001403,-0.004374,-0.002553,-0.003268,0.005864,0.014791,-0.011276,-0.003145,0.004314,-0.000493,0.003230,-0.000938,-0.004125,-0.000852,0.004269,-0.000382,0.000136
Bulgarian_avg16,0.123213,0.135002,0.025880,0.001615,0.023139,0.001569,0.005625,0.004500,-0.002531,0.005399,-0.000447,-0.000946,0.001022,0.010984,-0.013496,-0.004052,0.006030,0.000808,0.003237,-0.002829,-0.005990,0.000866,0.003020,0.000715,-0.001998
Serb_avg19,0.128141,0.138326,0.039598,0.014960,0.031828,0.006458,0.006209,0.005368,0.000646,0.001822,-0.002256,-0.001301,0.004546,0.013741,-0.014672,-0.001814,0.005744,0.001080,0.008170,-0.003534,-0.008971,-0.001158,0.005605,0.000685,-0.003145
Montenegrin_avg8,0.126286,0.137038,0.038840,0.013696,0.032349,0.005910,0.004397,0.004841,0.000797,0.003785,-0.001765,-0.000223,-0.000481,0.009245,-0.014547,0.002814,0.010194,-0.001102,0.006448,0.000178,-0.004586,-0.000273,0.004108,0.000043,-0.000134
North_Macedonian_avg47,0.124429,0.142139,0.024031,-0.006668,0.025994,-0.002630,0.003327,0.002162,0.000465,0.009798,0.000805,0.001653,-0.001736,0.009514,-0.014938,-0.003789,0.005087,0.000678,0.005229,-0.004518,-0.007654,0.000361,0.003296,-0.000016,-0.001245
Albanian_avg13,0.121509,0.143736,0.014824,-0.018389,0.025733,-0.007659,0.004357,0.003674,-0.000299,0.018558,0.001274,0.002213,-0.006758,0.006828,-0.020327,-0.006701,0.008615,0.000741,0.006217,-0.006388,-0.006728,0.000409,0.002162,0.002252,-0.003491
Greek_Thessaly_avg12,0.121222,0.143867,0.014645,-0.018303,0.021825,-0.006740,0.002428,0.000962,0.000886,0.012969,0.002003,0.001911,-0.003704,0.003028,-0.016773,0.002453,0.013527,0.000475,0.006620,-0.002564,-0.008953,0.001834,0.002978,0.002681,-0.002275
Hungarian_avg23,0.126789,0.128398,0.054207,0.036696,0.034294,0.013605,0.007592,0.008107,0.001209,-0.004810,-0.001829,-0.002118,0.003820,0.008395,-0.004815,0.001199,0.002727,-0.000479,0.002886,-0.000299,-0.003277,0.000699,0.005546,0.002164,0.001229
Gagauz_avg9,0.121664,0.134388,0.020029,-0.002907,0.019559,0.001333,0.006867,0.004692,-0.003636,0.003624,-0.001642,-0.002081,-0.001470,0.010123,-0.010450,-0.004744,0.003433,-0.000267,0.003603,-0.002904,-0.006488,-0.000934,0.003684,-0.004927,0.000067
Czech_avg175,0.131638,0.132820,0.060992,0.046278,0.038108,0.017369,0.006987,0.008401,0.001689,-0.008304,-0.002787,-0.002394,0.004533,0.011083,-0.002548,0.000909,0.001220,0.000190,0.003336,0.001359,-0.001597,-0.001271,0.004459,0.001577,-0.000140
Polish_avg68,0.131700,0.129435,0.069706,0.057959,0.039840,0.022816,0.008865,0.010584,-0.000767,-0.018194,-0.003706,-0.006579,0.013067,0.018753,-0.007371,-0.000521,0.002190,-0.000220,0.002706,0.000991,-0.003626,-0.003084,0.005691,-0.003195,-0.000412
Italian_Lazio_avg5,0.113140,0.152736,0.006788,-0.034303,0.021173,-0.010932,0.003243,-0.000277,0.006422,0.024237,0.000520,0.002548,-0.009574,-0.005230,-0.006732,0.002943,0.001043,0.000456,0.002690,-0.004227,-0.001921,0.004229,0.000567,0.000723,-0.000575
Thracians_Bulgaria_IA,0.125205,0.158423,0.006034,-0.052972,0.031698,-0.022590,0.004465,-0.000231,0.008590,0.032802,0.002598,0.005095,-0.014420,-0.002064,-0.016422,-0.001458,0.012126,0.004941,0.004777,-0.013256,-0.006613,0.000989,-0.004314,0.003615,-0.011256
Lower_Danube_natives_IA,0.123156,0.146846,0.019535,-0.026680,0.027759,-0.011156,0.001974,-0.002677,0.005849,0.034953,0.000357,0.003926,-0.013915,-0.000881,-0.015445,-0.003262,0.012439,-0.000634,0.009830,-0.006303,-0.010856,0.002745,0.002145,0.004217,-0.005652
Serbia_EIA_Kalakaca,0.129290,0.152628,0.027840,-0.011134,0.033327,-0.007710,0.001216,0.000814,0.008193,0.024645,0.001471,0.006083,-0.014289,-0.000283,-0.010323,-0.003783,0.005522,0.001110,0.007719,-0.003252,-0.007083,0.005106,0.000739,0.005621,-0.001684
Early_Slavs_Poland,0.125348,0.123895,0.075094,0.067951,0.043662,0.031480,0.011104,0.012374,-0.006366,-0.025148,-0.002253,-0.006838,0.011094,0.024428,-0.014047,-0.002851,0.002624,0.002011,-0.000031,0.006081,-0.000874,0.002056,0.006008,-0.007938,0.003742
Early_Slavs_Croatia,0.130959,0.131853,0.059057,0.045332,0.037931,0.015866,0.006225,0.010086,0.000476,-0.012246,-0.001748,-0.005003,0.009363,0.015026,-0.009175,0.000798,0.006401,-0.001276,0.003387,0.002303,-0.003358,-0.002246,0.005253,-0.003065,-0.000533
Belarusian_avg27,0.132119,0.122954,0.073748,0.067507,0.039437,0.026133,0.010941,0.012871,-0.000962,-0.024656,-0.002724,-0.009758,0.018693,0.025399,-0.011903,-0.001792,0.001526,0.000741,0.003571,-0.000672,-0.004894,-0.004735,0.006806,-0.006056,-0.000763
Republican_Latium_Italic_profile,0.126407,0.154925,0.037859,-0.013494,0.047257,-0.008026,-0.000601,-0.000128,0.023622,0.045225,-0.001119,0.010899,-0.021391,-0.006575,-0.002669,-0.005539,0.000268,0.002062,0.004162,-0.007344,-0.001234,0.004410,-0.003335,-0.004606,-0.001078
Republican_Rome_Antonio_2019,0.128783,0.152620,0.038682,-0.013012,0.046514,-0.005179,0.001376,-0.000264,0.022088,0.041185,-0.000673,0.011069,-0.019751,-0.009948,-0.000911,-0.002349,0.004154,0.002317,0.006052,-0.002376,0.000392,0.003180,-0.004384,-0.004252,-0.001847
Italic_settlers_Roman_Dalmatia,0.119135,0.150637,0.008883,-0.026630,0.022842,-0.011218,-0.002428,-0.002564,0.003363,0.024845,0.002670,0.004396,-0.011926,-0.005887,-0.007344,-0.005775,-0.000188,0.002998,0.003925,-0.009741,-0.004603,0.003902,0.002684,0.001058,-0.000812
Imperial_Rome_eastern_cluster,0.108745,0.150767,-0.019465,-0.054935,0.006273,-0.019179,-0.000868,-0.005503,-0.000094,0.021602,0.002648,0.004588,-0.004368,-0.001683,-0.008509,-0.001968,0.004293,0.001423,0.004380,-0.004387,-0.002774,0.002797,-0.000986,-0.001603,0.000571
Roman_Anatolia,0.108018,0.151415,-0.036279,-0.070091,-0.003539,-0.022423,0.001246,-0.006023,-0.006872,0.021158,0.002663,0.004976,-0.010718,0.003454,-0.014956,-0.002254,0.004642,0.000925,0.004726,-0.006178,-0.003681,0.001620,0.000320,0.001386,0.000982
Sarmatians_Romanian_plain,0.115892,0.070072,0.038843,0.055468,-0.009512,0.016784,0.002521,0.000608,-0.020490,-0.026623,-0.000487,0.001417,-0.000459,-0.011735,0.011314,0.007293,0.000913,0.001278,0.000800,0.000045,-0.008122,0.000405,0.000728,0.001698,-0.002591
Cumans_and_Kipchaks,0.073226,-0.143867,0.040478,0.012705,-0.044316,-0.005578,0.007990,0.014076,-0.005045,-0.009172,-0.011259,-0.001598,0.003072,-0.009771,0.000859,0.004331,0.004563,0.000211,0.004483,0.005044,-0.011937,0.003504,-0.004355,0.000643,0.000040

Referințe

  1. ADN-ul antic De Angelis F, Buzic I, Kassadjikova K, Bolog AC, Timofan A, Pearce J, Gligor M, Fehren-Schmitz L, Amorim CEG (2026). La marginea imperiului: perspective paleogenomice asupra Daciei romane. Preprint bioRxiv, publicat pe 21 aprilie 2026. doi.org/10.64898/2026.04.18.719386
  2. ADN-ul antic Olalde I, Carrion P, Mikic I, Rohland N, Mallick S, Lazaridis I, et al., Lalueza-Fox C, Reich D (2023). O istorie genetică a Balcanilor, de la frontiera romană până la migrațiile slave. Cell 186: 5472–5485. doi.org/10.1016/j.cell.2023.10.018
  3. ADN antic Schutz O, Maroti Z, Tihanyi B, și colab., Neparaczki E, Torok T (2025). Dezvăluirea originilor și a compoziției genetice a „poporului uitat”: un studiu asupra populației din perioada sarmatică din Bazinul Carpatic. Cell 188: 4074–4090. doi.org/10.1016/j.cell.2025.05.009
  4. ADN-Y Popoiu G, Stanciu F, Popescu P, Cutar V, Vladu S, Nicola V, Procopciuc A, Radulescu A, Cotolea A, Georgescu SE (2026). Structura genetică a populației masculine române, revelată de 27 de loci STR ai cromozomului Y. International Journal of Molecular Sciences 27: 7121. doi.org/10.3390/ijms27167121
  5. ADN-Y Varzari A, Kharkov V, Nikitin AG, Raicu F, Simonova K, Stephan W, Weiss EH, Stepanov V (2013). Contribuțiile paleo-balcanice și slave la fondul genetic al moldovenilor: concluzii bazate pe cromozomul Y. PLoS ONE 8: e53731. doi.org/10.1371/journal.pone.0053731
  6. ADN-Y Martinez-Cruz B, Ioana M, Calafell F, Arauna LR, Sanz P, Ionescu R, Boengiu S, Kalaydjieva L, Pamjav H, Makukh H, Plantinga T, van der Meer JWM, Comas D, Netea MG, Consorțiul Genographic (2012). Analiza cromozomului Y la persoanele care poartă numele Basarab, din prima dinastie de regi ai Valahiei. PLoS ONE 7: e41803. doi.org/10.1371/journal.pone.0041803
  7. ADN-Y Underhill PA, Poznik GD, Rootsi S, Jarve M, Lin AA, Wang J, și colab. (2015). Structura filogenetică și geografică a haplogrupului R1a al cromozomului Y. European Journal of Human Genetics 23: 124–131. doi.org/10.1038/ejhg.2014.50
  8. Uniparental Bosch E, Calafell F, Gonzalez-Neira A, Flaiz C, Mateu E, Scheil HG, et al., Comas D (2006). Linia paternă și cea maternă din Balcani prezintă un peisaj genetic omogen dincolo de barierele lingvistice, cu excepția aromânilor, care constituie o populație izolată. Annals of Human Genetics 70: 459–487. doi.org/10.1111/j.1469-1809.2005.00251.x
  9. ADN-ul antic Mathieson I, Alpaslan-Roodenberg S, Posth C, Szecsenyi-Nagy A, Rohland N, Mallick S, și colab., Reich D (2018). Istoria genomică a Europei de Sud-Est. Nature 555: 197–203. doi.org/10.1038/nature25778
  10. ADN-ul antic: Antonio ML, Gao Z, Moots HM, Lucci M, Candilio F, et al., Pritchard JK (2019). Roma antică: o răscruce genetică între Europa și Mediterana. Science 366: 708–714. doi.org/10.1126/science.aay6826
  11. Istorie: Eutropius, *Breviarium ab urbe condita*, cartea a 8-a, capitolul 6, despre colonizarea Daciei sub domnia lui Traian.
  12. Istorie Roesler, R. (1871). Studii romanice: Cercetări privind istoria antică a României. Leipzig.
  13. Date Global25 coordonate de Davidski (Eurogenes) și Colecția Moriopoulos 2026 de medii antice și moderne. Modele, teste și grafice: ExploreYourDNA.